Dumnezeu aude și răspunde

El Se va îndura de tine când vei striga; cum va auzi, te va asculta. (Isaia 30:19)

Prieteniile pe care le avem nu ne fac doar nouă bine, ci și celor din jurul nostru. Atunci când oamenii vin la noi cu nevoi sau îngrijorări, le putem oferi ajutor, sau este posibil să nu îi putem ajuta deloc. Chiar dacă nu avem ceea ce oamenii au cu adevărat nevoie, Dumnezeu are. Când suntem prieteni cu Dumnezeu, le putem spune oamenilor: „Nu am ce ai tu nevoie, dar știu pe Cineva care te poate ajuta. Voi cere ajutor prietenului meu! Voi mijloci înaintea lui Dumnezeu pentru tine.”

Știm că Dumnezeu are puterea de a interveni în circumstanțele oamenilor, să-i ajute pe copiii lor să nu mai consume droguri, să le dea biruință financiară, să facă minuni medicale sau chiar să repare căsnicii. Cu cât Îl cunoaștem mai mult pe Dumnezeu, cu atât suntem mai siguri în disponibilitatea și capacitatea Lui de a ajuta oamenii. Când vor veni la noi, putem merge la El și știm că va lucra în dreptul lor. Îi putem cere lui Dumnezeu să ne facă o favoare și să ajute pe cineva pe care îl iubim chiar și atunci când știm că nu merită acest lucru. Ne putem ruga cu compasiune, dintr-o inimă plină de iubire – iar Dumnezeu aude și răspunde.

Dumnezeu te iubește și El iubește să te audă când mergi înaintea Lui în rugăciune și părtășie. Du-te des la El nu numai pentru nevoile tale, ci și pentru nevoile altora.

Sursa: Joyce Meyer

Mai multe picături, o singură furtună – Înainte de a face –

Alergarea asta nebună cotidiană se va opri la un moment dat. La momentul pe care îl alegi tu sau la spital. Dorința de a face tot ceea ce trebuie, te împinge să faci totul cum nu trebuie. Nu mai trage de tine când ai obosit, nu mai executa ce îti spune alții că e bine, când tu nu ai pace in acea direcție. Nu mai îndeplini visele altora renunțând la ale tale. Înainte de a face, tu trebuie să fii. Și pentru asta Dumnezeu lucrează în tine, învățându-te la școala vieții si a morții adevărurile Lui elementare.

Dacă tot ce construiești tu cu trudă se ridică pe nisipul acestei lumi, pe valorile și strălucirea ei , vei avea un moment de prăbușire cumplit.

Dacă tot ce construiești se înalță pe o pace interioară și pe Cuvântul Lui Dumnezeu, nimic nu te va clinti. Înălțarea trebuie sa fie mai întâi interioară, ca să reziste în exterior rezultatul muncii noastre. De aceea iți dărâmă Dumnezeu în mod repetat ceea ce faci, pentru că lucrezi fără tine. Lucrează  alții prin tine și cu tine. Iar acest lucru este inadmisibil pentru Creatorul tău care te-a gândit doar pentru El. Tu ești dator doar Lui Dumnezeu și ție. Apoi celor pe care îi iubești. Lumea religioasa te vrea sclav, executând docil, un număr pe o lista, un scaun într-o sala. Ca să aplauzi, nu ca să pui întrebări. Pentru liderii religioși tu nu ai voie să gândești, ci să aprobi și să îi susții pe ei. 

Dumnezeu e un Dumnezeu gelos si nu se va împarți Slava Sa cu alții, te va smulge din robia lumii strălucitoare, culturale si religioase si te va proteja in Duhul Său. Analizează motivațiile faptelor tale, sfătuiește-te cu cei egali cu tine, învață de la cei trecuți prin necazuri.

Gândește înainte de a executa! 

Sursa: Lucian Bădescu

Găsește-ți prieteni care-L aud pe Dumnezeu

După cum fierul ascute fierul, tot astfel și omul însuși îl face mai ager pe semenul său. (Proverbe 27:17 NTR)

Dacă ascultăm, Dumnezeu ne va vorbi despre relațiile noastre… despre căsnicie, prieteni, parteneri de afaceri și chiar despre cunoștiințele ocazionale. El s-ar putea să ne ceară să rupem prieteniile sau relațiile cu oameni care ne pot ispiti să ne îndepărtăm de planul Său pentru viața noastră. Putem deveni cu ușurință ca cei cu care ne petrecem timpul. Dacă petrecem timp cu persoane egoiste și centrate pe sine, curând ne putem trezi concentrați pe noi înșine, gândindu-ne la ce putem face sau obține pentru noi. Pe de altă parte, s-ar putea ca Dumnezeu să ne încurajeze să ne împrietenim cu cineva care este darnic. Dacă petrecem timp cu o astfel de persoană, nu după mult timp, vom deveni și noi darnici.

Este plăcut și benefic să petreci timp cu cineva care într-adevăr Îl aude pe Dumnezeu, cineva care simte cu adevărat ceea ce spune și face Duhul Sfânt. Nu este plăcut să petrecem timp cu oameni care nu au auzul spiritual format, și ne dăm seama când suntem cu cineva de genul acesta. Versetul de astăzi spune că „fierul ascute fierul”, iar noi ne putem ascuți capacitatea de a auzi lucrurile bune, fiind în compania oamenilor care practică ascultarea vocii lui Dumnezeu și care împlinesc ce spune El.

Sursa: Joyce Meyer

Dumnezeu poate vorbi pe neașteptate

Și mi-ai prefăcut tânguirile în veselie, mi-ai dezlegat sacul de jale și m-ai încins cu bucurie. (Psalmul 30:11)

Într-o vineri dimineață din luna februarie 1976, eram  frustrată și disperată. Am făcut tot ce spunea biserica că ar trebui să fac și orice credeam că îmi cere Dumnezeu, dar nimic nu părea să funcționeze și eram destul de descurajată. Știam că am nevoie de schimbări în viața mea, dar nu eram sigură care sunt acestea. Știam că sunt în căutare, dar nu eram sigură ce căutam.

În acea dimineață am strigat către Dumnezeu și I-am spus că nu mai pot continua. Îmi amintesc că am spus: „Doamne, ceva lipsește. Nu știu ce, dar ceva lipsește.”

Spre surprinderea mea, El mi-a vorbit suficient de tare ca să fie vocea Sa audibilă, strigându-mă pe nume și vorbindu-mi despre răbdare. Din acel moment, am știut că va face ceva în legătură cu situația mea. Mai târziu în acea zi mă aflam în mașină când Isus m-a umplut de prezența Duhului Sfânt, într-un mod pe care nu-l experimentasem niciodată până atunci. Am simțit ca și cum cineva turna dragoste lichidă peste mine. Am observat imediat că am pace, bucurie și dragoste care curg din mine și toată lumea din jurul meu a observat schimbări pozitive în comportamentul meu, fiindcă am început să-i iubesc pe ceilalți așa cum nu am mai făcut-o niciodată.

M-am trezit în acea dimineață simțind că parcă totul e pe sfârșite. Dar seara M-am dus la culcare știind că mă aflu în fața unor noi începuturi. Dumnezeu lucrează adesea în acest fel; El vorbește și acționează brusc în viața noastră. Nu descuraja așteptând intervenția lui Dumnezeu, deoarece azi poate fi ziua ta în care El îți va vorbi „pe neașteptate”.

Sursa: Joyce Meyer

Dumnezeu vorbește când noi ne închinăm

Veniţi să ne închinăm și să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului (în laudă și rugăciune).  (Psalmul 95:6, Biblia amplificată)

Cred că închinarea creează o atmosferă în care Dumnezeu ne poate vorbi. Închinarea este dificil de definit. Este vorba mai mult despre Cine este Dumnezeu, decât despre ceea ce face El pentru noi. Adevărata închinare vine din adâncul nostru; este prețioasă și minunată, fiind încercarea noastră de a verbaliza ce simțim față de Dumnezeu. Este o revărsare puternică a inimii noastre înaintea Domnului și reprezintă o dragoste, recunoștință și devotament profund care ni se par greu de exprimat în cuvinte. Limbajul uman nu este suficient de bogat pentru a descrie tot ceea ce este închinarea adevărată. De fapt, închinarea este atât de personală și intimă, încât poate nici nu ar trebui să încercăm să o limităm sau să o definim cu cuvintele noastre.

Închinarea este mult mai mult decât niște cântece. De fapt, adevărata închinare este în primul rând o condiție a inimii și o stare de spirit. Ne putem închina cu pasiune fără să cântăm o singură notă. Închinarea se naște în inimile noastre; ne umple gândurile și apoi se exprimă prin gurile și trupurile noastre. Dacă inimile noastre sunt pline de adorare față de Dumnezeu,  vom vrea să cântăm, să dansăm, să aplaudăm sau să ridicăm mâinile în închinare. Totodată, s-ar putea să tăcem înaintea lui Dumnezeu. Poate dorim să fim darnici sau să manifestăm alte forme de exprimare exterioară a iubirii pentru Dumnezeu. Dar dacă oricare dintre aceste acțiuni nu vin dintr-o inimă bună, sunt pur și simplu formalism și lipsite de sens pentru Dumnezeu.

Sursa: Joyce Meyer

Slujitorii de care are nevoie România

Dacă doreşte cineva să fie lider, doreşte o lucrare bună.

Liderul însă trebuie să fie fără reproş, dedicat soției sale, demn, cumpătat, respectabil, ospitalier, capabil să dea învăţătură, să nu fie beţiv, nici bătăuş, ci blând şi nu certăreţ, nu iubitor de bani, să-şi conducă bine propria casă, să-şi ţină copiii în supunere, cu toată demnitatea – pentru că, dacă cineva nu ştie să-şi conducă propria casă, cum se va îngriji de biserica lui Dumnezeu? 

Trebuie să aibă şi o bună mărturie din partea celor din afară, ca să nu cadă în dispreţ şi în capcana diavolului.
(1Timotei 3,1-5.7. NTR)

Fără reproș?!

Sună a imposibil, nu-i așa? Preferi mai degrabă să renunți la dorința de a fi lider dacă acesta este etalonul, nu? Vreau să-ți spun că indiferent dacă ocupi o poziție oficială de lider sau nu, ești tot lider. Cum așa? Simplu. Pentru că leadershipul este un proces de influențare al celorlalți. De fiecare dată când încerci să influențezi modul cum gândesc alții, comportamentul lor, dezvoltarea lor personală, profesională sau spirituală, te așezi în poziția de lider. Pe scurt, de când te trezești și până adormi influențezi pe cei din jurul tău.

O mamă care își educă copiii este un lider.

Un tată care luptă pentru o familie sănătoasă, puternică este un lider. Un tânăr care vrea să facă o diferență pozitivă între colegii lui, un profesor care predă la școală, un pastor sau preot care stă în fața enoriașilor bisericii,etc, toți sunt lideri.

Toți cei de mai sus sunt lideri pentru că își manifestă influența lor asupra altora, fie pozitiv, fie negativ. Întrebarea pe care trebuie să ne-o adresăm nu este dacă suntem lideri ci cel fel de lideri suntem și ce infleunță avem asupra semenilor noștri?

Majoritatea liderilor care-i infleunțează pe alții nu sunt liderii titrați ai lumii ci sunt anonimi. Sunt cei care servesc altora ca modele cum ar fi părinții, partenerii de viață, prietenii, profesorii, managerii, pastorii sau preoții, antrenorii, mentorii, consilierii, etc.

De aceea, calitățile liderului enumerate mai sus de Scriptură, trebuie să le aibă fiecare om. Morala nu se discută și nu se scuză în funcție de nivelul social sau gradul de pregătire intelectuală al fiecăruia.

Morala se cere și se aplică tuturor.

Diferența este că de la cei care ocupă și poziții instituționale ca lideri, se cere o mai mare atenție în aplicarea moralei deoarece ei servesc ca și modele pentru mai mulți oameni decât liderul comun.

A fi fără reproș nu înseamnă a fi imaculat ci decizia și lupta de fiecare zi de a nu te lăsa mai prejos decât te-a creat Dumnezeu să fii. Practic, înseamnă ca nimeni să nu aibă cu ce să te acuze și de ce să te acuze pentru ceva anume. Faptele tale să nu fie împotriva declarațiilor tale, atitudinile tale să fie congruente cu credința ta iar pasiunile și dorințele tale să vorbească despre speranțele tale eterne și Dumnezeul tău sfânt.

Fără reproș nu înseamnă exclusiv sfântul neîntinat ci și sfântul care fuge de orice întinare.

Nu există lideri perfecți dar trebuie să existe lideri perfectibili.

Puterea sau slăbiciunea unui lider stă în familia sa. Nu-i poți schimba pe cei mulți dinafară dacă în cei puțini dinăuntru nu se vede o schimbare. Cartea de vizită a unui lider este familia sa. Dacă familia nu te urmează ca lider, de ce te-ar urma ceilalți?

În același timp, ce poate fi mai convingător pentru cineva că ești un lider bun decât să se vadă că ai o familie puternică? Testul leadershipului este dat în familie și este trecut atunci când partenerul de viață și copiii dau mărturie de caracterul tău.

O imagine frumoasă a unei familii de lider:

“Soţia ta va fi ca o viţă roditoare în preajma casei tale, fiii tăi vor fi ca lăstarii de măslin împrejurul mesei tale.”
PSALMUL 128,3

Sunt două caracteristici evidente în această descriere: rodire și desfătare. Pentru rodire și dezvoltare este nevoie de un cadru propice, un loc în care există nutrienții necesari pentru a oferi o recoltă bogată. Recolta aduce cu sine împlinirea că toată munca ta este răsplătită din belșug.

Aplicată la familie, imaginea pare ruptă dintr-o poveste. Liderul casei este cel care pregătește cadrul pentru o relație armonioasă oferind, prin modul lui de a fi, climatul potrivit pentru dezvoltarea frumoasă a fiecăruia. În casa liderului nu vom găsi furtunile mâniei, tunetele răutății și vânturile năpraznice ale geloziei. În căminul liderului există, în schimb, razele calde ale curtoaziei, roua binefăcătoare a bunătății și strălucirea dragostei. Fiecare se dezvoltă conform planului divin și fiecare contribuie la bunăstarea celuilalt prin atitudinea de slujitor plin de dragoste.

Familia liderului ar trebui să fie atât de atrăgătoare încât mulți să-și dorească una asemănătoare. Imaginea prezentată în Psalm este un tablou divin a ceea ce poate fi o familie a cărui Stăpân suprem este Dumnezeu. Liderul acestei case este binecuvântat astfel doar în contextul temerii de Dumnezeu, așa cum de fapt și continuă acest psalm: “Aşa este binecuvântat bărbatul care se teme de Domnul”.

Secretul unei relații armonioase în familie este o relație specială cu Dumnezeu.

Nu există o familie mai nenorocită decât aceea care stă cu spatele la Dumnezeu.

Dar nu poți să te bucuri mai mult de viață decât lăsându-L pe Dumnezeu să ți-o conducă.

În casa în care Dumnezeu este Domnul, vatra pe care se calcă este un pământ sfânt iar relațiile dintre cei ai casei sunt neprihănite.

Sursa: https://l4k.org/

Practica ne Învață

Voi să mergeţi după Domnul Dumnezeul vostru și de El să vă temeţi; de glasul Lui să ascultaţi. (Deuteronomul 13:4)

Când începem să auzim vocea lui Dumnezeu, este important să înfăptuim tot ceea ce ne spune El. Ascultarea crește calitatea relației cu El și ne consolidează credința. Am putea spune: „Practica ne învață” când vine vorba de auzirea vocii Sale și ascultare. Cu alte cuvinte, devenim din ce în ce mai încrezători, pe măsură ce dobândim experiență. Este nevoie de multă practică pentru a ajunge la punctul de supunere completă la călăuzirea lui Dumnezeu. Chiar dacă știm că ale lui Dumnezeu căi sunt perfecte și că planurile Lui funcționează întotdeauna, uneori suntem ignoranți atunci când El ne cere să facem ceva care necesită sacrificiu personal sau ne este teamă că nu am auzit bine și, prin urmare, suntem prea grijulii ca să facem ceva.

Nu îți fie teamă de sacrificiu sau de greșeli. Există multe lucruri în viață care sunt mai rele decât greșelile. Isus a spus: „Urmează-mă”. Cred cu tărie că atunci când am făcut tot posibilul să-L auzim pe Dumnezeu, trebuie să acționăm și să descoperim dacă am auzit cu adevărat vocea Lui sau nu. Dacă ne lăsăm paralizați de frică nu vom dezvolta capacitatea de a-L auzi pe Dumnezeu.

El nu a spus: „Preia tu conducerea, iar Eu te voi urma”. Am învățat că e bine să faci imediat orice îți spune Dumnezeu, pentru că altfel îți garantez că vei fi nefericit.

Când copiii noștri învață să meargă, nu ne supărăm atunci când cad. Ne dăm seama că învață și îi ajutăm. Dumnezeu este la fel și El te va învăța cum să-L auzi, dacă ai credință și nu te temi.

Sursa. Joyce Meyer

Liderii eficienți sunt cei care învață

„Noi predăm ceea ce știm, dar reproducem ceea ce suntem.”

Conducerea este un mare privilegiu care poartă cu ea o responsabilitate mare. Rolul unui lider include prevederea, planificarea, echiparea, împuternicirea, motivarea, susţinerea şi focalizarea unui grup de oameni spre împlinirea scopurilor lui Dumnezeu într-un loc specific, într-un timp specific. Nici un lider nu este vrednic de o asemenea lucrare. Pentru împlinirea scopurilor lui Dumnezeu, ca şi lideri, este esenţial ca noi să continuăm să creştem şi să ne dezvoltăm. Aşa cum spunea cineva, „Conducerea nu este învăţată, ci se învaţă.” Acest articol se concentrează asupra procesului de învăţare; înţelegerea a ceea ce înseamnă să înveţi şi să te dezvolţi, şi cum funcţionează procesul învăţării.

Definiția învățării

Experienţele noastre privind educaţia primită au o influenţă mare asupra modului în care abordăm învăţătura. Aici învăţarea este de cele mai multe ori definită ca şi însuşirea mai multor informaţii despre un subiect anume pentru a da răspunsuri corecte la  întrebările şi problemele care apar. Cei mai mulţi dintre noi am fost studenţi sau elevi la diferite stadii în viaţă şi ştim ce apăsare există atunci când încercăm să terminăm ceva înainte de „data limită” şi de asemenea studiul pentru examene. Poate ne amintim de unele studii intense înaintea unui examen şi de nopţile târzii doar ca să terminăm lucrările la timpul potrivit. Aceste tehnici sunt deseori suficiente să ne conducă spre studii academice, dar sunt insuficiente să facă faţă provocărilor vieţii noastre cotidiene. Putem avea o relaţie împlinită în casătorie dacă ne neglijăm săptămâni întregi şi doar în câteva zile ne îndreptăm atenţia unul spre celălalt? Putem lucra la o strategie primită de la Dumnezeu pentru biserica noastră dacă suntem ocupaţi şi alergăm fără o ţintă anume, ascultând de Domnul doar într-o seară la o oră târzie? E adevărat, putem să aplicăm o „soluţie provizorie” cu această metodă, dar de cele mai multe ori aceste „soluţiile provizorii” produc probleme mai mari şi mai serioase pe parcurs.

Învăţarea înseamnă lărgirea capacităţii noastre în vederea obţinerii rezultatelor dorite de Dumnezeu pentru noi.

Adevărata învăţare este un proces şi nu o preocupare în timpul liber. Numai atunci când cunoştinţele sau principiile învăţate au fost integrate ca şi parte intrinsecă a vieţilor noastre putem spune că am învăţat. Adevărata învăţare presupune stabilirea unui obicei nou sau a unui mod nou de gândire. Învăţarea înseamnă schimbare. În Galateni, Biblia ne dă trei principii ale „fermierului” care pot fi aplicate în procesul de învăţare (aducând schimbare în vieţile noastre):

Culegem ceea ce semănăm

„Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera.” (Galateni 6:7) Dacă vrem să vedem schimbare şi creştere trebuie să acţionăm direct şi specific. Semănarea este o activitate dinamică şi cu scop; sămânţa bună trebuie semănată în pământul pregătit. Dacă vrem să învăţăm, să creştem şi să ne schimbăm, trebuie să ne investim timpul şi resursele în activităţi care să producă recolta mult aşteptată. De exemplu, dacă vrem să fim lideri umpluţi şi conduşi de Duhul Sfânt, este necesar să ne facem timp în programul nostru săptămânal doar pentru a semăna în vieţile noastre. Trebuie să ne investim timpul corespunzător şi energia în rugăciune, studiu, ascultând vocea Domnului. Să învăţăm de la alţii care au ajuns să cunoască mai mult în acest domeniu prin citire şi zidirea relaţiilor. Investind în aceste lucruri, vieţile noastre vor produce recolta dorită.

Fiecare lucru îșî are vremea lui, așa că nu poate fi grăbit

„Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9) Dacă dorim să vedem o schimbare pe termen lung în vieţile noastre, trebuie să fim pregătiţi pentru o investiţie pe termen lung. Nu putem învăţa în grabă, în perioade intense de activitate. Învăţarea necesită stăruinţă şi perseverenţă în vederea stabilirii modului nou de gândire ca parte a vieţilor noastre. Trebuie să trecem prin sezonul de semănare şi udare a solului până să apară anotimpul recoltei. Dacă nu vom abandona vom culege o recoltă de învăţare şi schimbare. Nu trebuie să uităm că adesea procesul de învăţare poate crea frustrare. 

Îincepe cu puțin 

Potenţialul unor scopuri mari de învăţare şi schimbările esenţiale în comportamentul nostru aduc sentimentul de bucurie. Câteodată, multe din aceste scopuri pot fi lăsate deoparte pe măsură ce înfruntăm realităţile procesului de învăţare şi schimbare. Dacă facem prea multe dintr-odată, putem fi descurajaţi, şi pur și simplu să renunţăm. Prin urmare trebuie să ne disciplinăm prin a începe cu stabilirea unor obiective mici, având în vedere că învăţarea este un proces, iar realizările mici vor avea ca rezultat schimbări semnificative.  Învăţarea nu înseamnă doar acumulare de informaţii, ci mai degrabă extinderea capacităţii noastre spre a obţine rezultatele pe care le dorim în viaţă astfel ca Împărăţia lui Dumnezeu să propăşească. Nu este un eveniment, ci un  proces. Deasemenea, nu este un proces pasiv, ci unul dinamic, un proces activ în care noi punem în aplicare cunoştinţa noastră făcând lucruri noi. De exemplu, când un copil învaţă să umble trebuie să treacă printr-un proces activ şi câteodată dureros. Copilul trebuie să persiste şi să facă tot câte un pas o dată, şi chiar dacă mai cade, să se ridice şi să încerce din nou. În acelaşi fel în învăţarea noastră trebuie să ne angajăm să fim ‘ascultători’ şi ‘împlinitori.’

Sursa: l4k.org

Înțelepciunea – bogăția care nu trebuie să-ți lipsească!

Săptămâna trecută, am trecut în revistă anii mei de căsnicie, evidențiind, “cu voce tare” rolul de soție și mamă, pe care mi l-am asumat deplin, astfel încât să atrag atenția soțului meu.

Am făcut asta, în apărarea cauzei mele, deoarece simțeam nevoia să-mi validez propria investiție în copii, pentru a mă asigura în primul rând pe mine că a meritat, și în al doilea rând să mă asigur că soțul meu aude acest discurs ”memorabil”.

Nu sunt întodeauna mândră de mine, uneori, mă ia gura pe dinainte și uit să-mi respect soțul, deoarece am impresia că doar eu sunt cea merituoasă. Dar oare așa să fie?

Avem, adesea, impresia că noi suntem eroii salvatori ai propriei familii, personajele principale din pelicula vieții în doi, că fără noi totul s-ar duce spre dezastru. Cu toate că e posibil ca implicarea să fie disproporționată uneori, stabilitatea familiei este dată de sinergie, de implicarea fiecăruia în funcție de rolul pe care îl are în cămin.

Pentru asta avem nevoie de înțelepciune.

Înțelepciunea de a ne asuma rolul în mod activ. Căminul nu este o garnizoană de soldați cu superiori și secunzi, unde cineva doar dă ordine și restul doar execută. Căminul este mai degrabă un stup de albine unde fiecare contribuie cu plăcere la producerea plăcutului și dulcelui elixir, iubirea.

Femeia înțeleaptă își zidește casa prin înțelepciunea ei, în timp ce cea fără minte o distruge prin lipsa ei de răbdare, emoții distructive, auto-victimizare, lamentări derizorii, pretenții egoiste, cuvinte ne scăldate în har sau tonuri acute ce nu încap pe portativ. Desigur că nici bărbatul nu este exclus de la asemenea devieri. O ceartă are nevoie de doi și o dispută necesită cel puțin doi cambatanți.

Mare grijă trebuie să avem la izvorul de unde izvorăsc declarațiile noastre. Un izvor limpede, curat va stinge plăcut inimile încinse de supărare și va sătura sufletele însetate după cuvinte asezonate cu bunătate.
Solomon spunea in Proverbe 17:28

“Chiar și un prost este considerat înțelept dacă tace și priceput dacă își ține gura”.
 

Cantitatea cuvintelor nu este un semn al calității lor. Dimpotrivă, “cine vorbește mult nu se poate să nu greșească”.

Noi femeile, tributare imperiului emoțiilor, avem tendința să credem că tot ce trebuie spus soților noștri sau copiilor, trebuie spus la timpul urgent, acum. Și nu de puține ori ne-am pripit, nu-i așa? O, și câte daune emoționale nu am produs prin acesta celor pe care îi iubim! Constat tot mai mult că e nevoie de un discernământ atent pentru a înțelege când trebuie să vorbim și în ce fel să rostim un adevăr.

Putem să vorbim despre nevoile noastre fără să lovim în celălalt, fără să ne comparăm investițiile. Înțelepciunea se dovedește în cele mai delicate momente ale vieții!

Familia este cea mai aleasă binecuvântare dar în egală măsură, cea mai mare provocare.

Studiind viața de familie, unii specialiști au identificat trei tipuri de cupluri:

  • cupluri care investesc în relația lor în mod intenționat
  • cupluri care merg din inerție
  • cupluri nefericite funcțional, în care cei doi continuă să locuiască sub același acoperiș deși inimile sunt la ani lumină depărtare.

Observăm rareori în jurul nostru cupluri care trăiesc in mod intenționat viața de familie. Dar aceste cupluri există și e o mare binecuvântare să îi ai în preajmă.

Cei care își trăiesc viața de familie în mod intenționat își asumă angajamentul marital deopotrivă, dezvoltă o relație de comunicare eficientă, acceptă compromisul ca pe o unealtă folositoare și se susțin reciproc.
Căsniciile care merg din inerție sunt formate din parteneri care nu înțeleg importanța și rostul angajamentului marital. Din păcate, unii din ei pasează responsabilitatea căsniciei în seama lui Dumnezeu, deoarece ei sunt ocupați cu alte îndeletniciri, fie ele chiar și de natură “spirituală”.

În acest gen de cupluri, tocmai negarea problemelor denotă de fapt existența lor. Lipsa vulnerabilității și a comunicării în relația de cuplu, vorbește odată în plus despre problema asumării.

În cazul căsniciilor nefericite funcțional, este posibil ca unul sau amândoi partenerii să caute consolare în altă parte, având încredere în metodele proprii, chiar dacă asta implică ascunderea de partenerul de viață.

Unul sau ambii parteneri au renunțat să mai lupte impreună pentru binele comun. În unele cazuri abuzul ori manipularea partenerului au determinat în timp ruptura emoțională și fizică. Dacă cei doi mai locuiesc împreună, nu se întâlnește nici un fel de implicare emoțională, clar fiind faptul că relația lor nu țintește nicăieri.

În care din aceste trei categorii se regăsește căsnicia ta?

Dacă ai identificat unde vă situați și ți-ai propus să construiești în mod intenționat, atunci:

  • folosește cu înțelepciune cheia comunicării pentru a deschide inima partenerului de viață
  • faceți planuri de viitor comune
  • citiți sau ascultați împreună materiale pe tema dezvoltării relației
  • prioritizați ieșirile în doi
  • descoperiți-vă și redescoperiți-vă
  • păstrați comunicarea chiar dacă unul din voi lipsește pentru o vreme
  • confruntați problemele la timp, fără reproșuri ci cu exprimarea verbală a așteptărilor
  • cunoașteți-vă din priviri, admirați-vă pentru unicitatea individuală și pentru diferențele dintre voi

La final, vă propun să meditați la această întrebare: „Este Dumnezeu mulțumit de felul în care mă raportez la situația actuală a căsnicie mele?”

Și încă ceva. Doamnelor, nu uitați că în cămin, deși domnii țin partitura, noi dăm tonul. Să ne asigurăm însă, mai înainte, că l-am luat curat de la Acela care a compus și interpretat cea mai frumoasă simfonie a iubirii, Isus.

Sursa: https://l4k.org/

Dumnezeu te vrea in Business

Nu te-ai gândit niciodată la acest lucru? Cum adică, Dumnezeu mă vrea în business? Parcă El are treabă cu Biserica și lucrurile spirituale. Să fie El interesat și de afacerile mele? Eu nu am „chemare” pentru business. Oare cum stau lucrurile în acest domeniu?

Binecuvântarea lui Avraam

Noul Testament afirmă că, întrucât Hristos a murit pentru noi, ne-au fost promise aceleași binecuvântări care l-au însoțit pe Avraam (Galateni 3:13-14, 29). Binecuvântările acestea erau de natură spirituală (el a devenit partenerul de legământ al lui Dumnezeu), fizică (a primit un fiu în ciuda limitărilor fizice asociate cu vârsta Sarei) și financiară (a fost un om prosper).

Dumnezeu dorește să te binecuvânteze financiar, intelectual, social și spiritual prin afacerea ta.

  • Financiar – ca să poți ajunge independent din punct de vedere financiar.
  • Intelectual – ca afacerea ta să poată deveni un mijloc pentru împlinirea unor visuri, exprimarea personalității sau folosirea darurilor și talentelor tale.
  • Social – crearea unei rețele mai mare de contacte sociale și slujirea semenilor.
  • Spiritual – abordarea afacerii tale ca pe o chemare din partea lui Dumnezeu și împlinirea scopului Său pentru viața ta.

Afacerile au fost inițiate de Creator

Biblia spune în Geneza 2:8-15

„Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit; și a pus acolo pe omul pe care-l întocmise. Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuți la vedere și buni la mâncare, și pomul vieții în mijlocul grădinii, și pomul cunoștinței binelui și răului. Un râu ieșea din Eden și uda grădina; și de acolo se împărțea și se făcea patru brațe. Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toată țara Havila, unde se găsește aur. Aurul din țara aceasta este bun; acolo se găsește și bedelion și piatră de onix. Numele râului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată țara Cuș. Numele celui de al treilea este Hidechel: el curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea râu este Eufratul. Domnul Dumnezeu a luat pe om și l-a așezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze și s-o păzească.”

  • Implicarea în afaceri înseamnă împlinirea însărcinării date de Dumnezeu omului.

Încă de la începutul creației, Dumnezeu l-a însărcinat pe om să administreze și să dezvolte toate resursele pe care le-a lăsat El pe pământ.

  • Implicarea în afaceri constituie un mod de a ne închina lui Dumnezeu.

Vechiul Testament este scris în limba ebraică iar unul dintre cuvintele de bază pentru „muncă” este „avodah”, care înseamnă deopotrivă „închinare” și „lucru”.

  • Implicarea în afaceri constituie o cale de a sluji.

Cuvântul ebraic pentru afacere este „melawkaw” care înseamnă slujire.

Adoptă un mod de gândire care atrage binecuvântarea lui Dumnezeu

Biblia spune în Deut. 28:1-13 ce va face Dumnezeu cu cei care vor asculta de El. Îți recomand să citești acest pasaj. Există un mod de viață care atrage binecuvântarea lui Dumnezeu. El este bazat pe poruncile și învățăturile Bibliei.

Un popor, o comunitate, o familie sau o persoană nu poate prospera cu adevărat dacă modul ei de viață este contrar voii revelate a lui Dumnezeu. Mai devreme sau mai târziu, într-un fel au altul, va avea rezultate distructive. Putem munci din greu, fără să realizăm nimic, dacă nu cunoaștem sau nu urmăm modelul biblic de gândire și trăire. Îți recomand să faci din Biblie, harta după care îți conduci afacerea. Cred că Biblia ne oferă valori și linii călăuzitoare foarte clare, care face din această colecție de cărți (Biblia), cea mai proeminentă și mai solidă bibliografie în materie de leadership, management și afaceri.

Ai nevoie de o nouă mentalitate

Biblia spune în Romani 12:2 „Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți, prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită.”

Schimbarea începe întotdeauna cu un gând nou, cu o idee nouă. Ca indivizi, noi suntem produsul a ceea ce gândim. Biblia spune: „Omul este după cum gândește în inima lui” (Proverbe 23:7). Ceea ce ai in minte și la ce te gândești mereu va determina rezultatul vieții tale. De aceea, înnoirea minții este atât de crucială când dorești o viață nouă, mai bună. Noi înclinăm să ne legăm așteptările de schimbarea exterioară, când adevărata schimbare, cea durabilă, vine din interior. Adoptă un mod nou de gândire, iar acesta va începe să-ți modeleze viața și să-ți aducă rezultatele dorite.

Pentru a avea succes în viață, trebuie să îți schimbi modul de gândire.

Apostolul Pavel spune că viața noastră este schimbată radical, transformată când adoptăm gândirea proaspătă a Scripturii.

Noi putem alege între a ne conforma și a ne lăsa transformați. Dacă ne concentrăm atenția exclusiv asupra modului în care lumea face afaceri, vom ajunge să ne conform acestui model. Dar, dacă lăsăm Biblia să ne învețe, vom fi transformați.

Isus ne-a îndemnat: „Faceți afaceri până Mă voi întoarce”. (Luca 19:13 NKJV)

A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli și le-a zis: „Puneți-i în negoț (faceți afaceri) până mă voi întoarce.”

Când ne asumăm poziția dată nouă de Dumnezeu în cadrul creației, implicându-ne în afaceri, slujim oamenilor cu produsele și serviciile noastre. Astfel, împlinim unul dintre scopurile rânduite de Dumnezeu pentru noi.

Dumnezeu a sfințit munca și afacerile, pentru a fi ceva ce Îi aduce Lui cinste și care slujește semenilor noștri.

Sursa: https://l4k.org/