Calea promisiunii

Am găsit această cale în povestea CRUCII!

Te-ai trezit vreodată descurajat, deprimat, învins sau devastat?

Vreau să vă încurajez astăzi că există o cale și pentru voi. O cale către speranță, schimbare și transformare.

Povestea Crucii se desfășoară pe parcursul a 3 Zile și 3 Nopți. Este povestea mântuirii supreme și, deși începe cu suferință și moarte, se termină cu Speranță și Transformare!

Ziua 1: Vinerea, a fost o zi de suferință, durere, agonie și moarte. Pentru acea zi, Dumnezeu a tăcut. El a refuzat să asculte de oamenii care păcătuiseră atât de grav și care îl chinuiau și îl ucideau pe Fiul Său iubit. Toate rugămințile și rugăciunile, chiar și cele ale lui Isus însuși, au căzut în urechi surde.

Ziua 2: Sâmbătă, a fost plină de îndoială, confuzie, mizerie și doliu. Isus a fost mort și îngropat. Urmașii lui au rămas singuri. Omenirea a fost separată de prezența lui Dumnezeu.

Ziua 3: Duminică, a fost o zi de SPERĂ, BUCURIE, VICTORIE și TRANSFORMARE!

POVESTEA DE VINERI

Crucea este povestea de vineri. Este o poveste despre DUREREA – orice fel de durere. Vinerea aceea a văzut moartea viselor, frângerea inimii, circumstanțe nedrepte și trădare. Pentru oamenii care L-au iubit pe Isus, acea vineri a fost întruchiparea „așteptărilor neîmplinite”. Nu au visat niciodată că iubitul lor profesor va muri de o moarte umilitoare îngrozitoare între criminali condamnați! Cu toate acestea, Isus a știut de la începutul slujirii Sale ce va aduce acea vineri și, oricum, a mers înainte în acea durere de nespus pentru întreaga umanitate.

De ce a venit Isus?

El a venit să restabilească relația noastră cu Tatăl. Isus dorea să aibă o relație cu fiecare dintre noi. El tânjește după tine și mine și acum!

El a venit și să aducă viața veșnică. Ioan 3:16-17 spune: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică. Căci Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să osândească lumea, ci să mântuiască lumea prin El.”

El a venit să se asigure că urmașii Săi vor avea viață din belșug pe Pământ. Ioan 10:10 spune: „… Eu am venit ca ei să aibă viață și să o aibă din plin.” Să-l ai din plin. Cuvântul plin este definit ca „peste peste, mai mult decât suficient, din belșug”. Isus dorește ca fiecare dintre noi să trăim o viață PLINĂ și ABUNDANTĂ. El vrea să avem mai mult decât suficient. Și El a murit pe cruce în acea vineri pentru a ne asigura că viața noastră TOTALĂ este posibilă.

Toate acestea trei sunt îndeplinite pentru că Isus a venit să ne aducă mântuirea. Conform Romanilor 10:9, „Dacă declari cu gura ta: „Isus este Domnul” și crezi în inima ta că Dumnezeu l-a înviat din morți, vei fi mântuit”.

Cuvântul grecesc sozo folosit în acest verset se traduce prin „a mântui, a păstra sănătos și în siguranță, a scăpa de pericol sau distrugere”. De asemenea, se traduce prin „livrare sau protejare” și „a face întreg”. Isus nu a venit doar ca să putem fi iertați și să devenim creștini. Sozo (mântuirea) lui înseamnă a primi tot ceea ce El a intenționat ca noi să avem. Ai fost creat pentru a experimenta fiecare parte bună a vieții de pe pământ.

Isus a plătit un preț pentru noi – spirit, suflet și trup. A suferit în toate cele trei domenii. A făcut eforturi de nedescris pentru a ne elibera. Aceasta este doar o privire a ceea ce El a făcut pentru noi.

Isus știa ce avea să se întâmple cu el. El a citit scripturile. El a înțeles suferința pe care ar trebui să o îndure pentru a ne salva și a făcut-o în mod liber.

Isaia 53:5, un verset cu care Iisus ar fi fost foarte familiarizat, a prezis suferința Lui, afirmând: „pedeapsa care ne-a adus pacea a fost asupra lui și prin rănile Lui suntem vindecați”.

Acea suferință a venit sub forma Crucii.

Grinda grea a crucii peste umerii Săi și procesiunea lui Hristos osândit și-au început călătoria lentă pe Via De Larosa.
Greutatea grinzii grele de lemn împreună cu șocul produs de pierderea de sânge a fost prea mare, iar Domnul nostru s-a împiedicat și a căzut.
În timp ce El a căzut, lemnul aspru al grinzii a perforat pielea zdrobită și mușchii umerilor Lui.
Când au ajuns la Golgota, bârna a fost pusă pe pământ, iar Iisus a fost aruncat înapoi, cu umerii lipiți de lemn.
Soldații Își întinseră brațele pe grinzi.
Legionarul roman a simțit apoi căderea din partea din față a încheieturii Lui și a băgat un cui greu, pătrat, prin încheietura mâinii și adânc în lemn. S-a mutat pe cealaltă parte și a repetat acțiunea.

Îmi pot imagina Domnul meu, Isus, întorcându-și capul spre cui, exact când soldatul ridică ciocanul ca să-l lovească. Fără îndoială, Isus a văzut ciocanul, cuiul și mâna soldatului. De asemenea, cred că Isus a văzut altceva. Prin ochii Scripturii, vedem ce au ratat alții prezenți vineri.

Știm ce a văzut Isus: „După ce a anulat acuzația de datoria noastră legală, care ne-a împotrivit și ne-a osândit, a luat-o, pironind-o pe cruce” (Col. 2:14).

Între mâna Lui și lemn era o listă. O listă lungă. O listă de greșeli, pofte, minciuni, momente lacome și ani risipitori. O listă a păcatelor noastre. Lista păcatelor mele. Lista păcatelor tale.

Atârnând de acea cruce sunt alegerile noastre proaste de anul trecut. Atitudinile proaste de săptămâna trecută. În față, toată veșnicia în acea vineri, acolo în plină zi, ca să vadă tot cerul, este lista greșelilor noastre.

Lista, însă, nu poate fi citită. Cuvintele nu pot fi descifrate. Greșelile sunt acoperite. Păcatele sunt ascunse. Mâna lui îi ascunde pe cei din vârf; Sângele lui acoperă restul listei.

PĂCATELE NOASTRE SUNT ȘTERSE DE SANGELE LUI ISUS

SCOPUL LUI DUMNEZEU PENTRU NOI AZI

Dar ce înseamnă pentru noi astăzi, căci trăim într-o perioadă de incertitudine și promisiune?

Viața nu este inutilă. „„Căci cunosc planurile pe care le am pentru tine”, zice Domnul, „planuri de a-ți prospera și nu de a-ți face rău, planuri de a-ți da nădejde și un viitor” (Ier. 29:11).

Eșecurile nu sunt pentru totdeauna. „Căci le voi ierta răutatea și nu îmi voi mai aduce aminte de păcatele lor” (Evr. 8:12).

Moartea nu este definitivă. Pavel a scris în Corinteni 15:51-54: „Ascultați, vă spun o taină: nu vom dormi cu toții, dar toți vom fi schimbați – într-o clipită, într-o clipire, la ultima trâmbiță. Căci trâmbița va suna, morții vor învia nepieritoare și noi vom fi schimbați. Pentru cei care sunt pieriți, cu cei nemuritoare, cu cei nemuritoare. pieritoare a fost îmbrăcată cu nepieritoare, iar muritorul cu nemurire, atunci se va împlini zicala scrisă: „Moartea a fost înghițită de biruință”.

Viața ta se simte inutilă sau scăpată de sub control? Nu trebuie.

Unele dintre eșecurile tale par că vor dura pentru totdeauna? Nu vor.

Mormântul pare a fi ultima oprire? Moartea a fost înghițită în victorie!

Există un adevăr mai semnificativ decât toate pierderile și necazurile vieții. Și poate fi descoperit în viața, moartea și învierea lui Isus Hristos. Prin moartea lui, viața ta are scop și sens. Ești iertat și iubit de un Mântuitor care a murit pentru tine.

Iată FAPTUL VIEȚII, te vei confrunta cu aceste trei zile din nou și din nou în viața ta.

Te vei confrunta cu durere și moarte.
Veți experimenta îndoială și confuzie.
Și Dumnezeu vă va aduce Speranță, Bucurie și Transformare sub forma unor noi începuturi.

Este un ciclu al condiției umane. Deci adevăratele întrebări sunt:

Ce fac în zilele mele de durere?

Cum trec peste zilele mele de îndoială și confuzie?

Cum ajung la zilele mele de bucurie și victorie?

Răspunsul este: TÂRÂND PUTEREA CRUCIEI.

Suferința și durerea m-au schimbat în bine. Chiar și această izolare forțată de oamenii pe care îi iubesc m-a schimbat în moduri pe care nu le-am anticipat. Fiecare problemă cu care m-am confruntat a fost o împingere într-o nouă direcție – o deschidere către o înțelegere ulterioară.

Răspunsul meu și al tău este CRUCEA — povestea crucificării și învierii lui Isus.

Ce este atât de MARE la Vinerea Mare? Din cauza acelei Vineri supranaturale, avem puterea zilnică de a trăi din belșug acum, cu viața veșnică ca bonus!

WOW! Uimitor! Minunat! Slavă lui Isus!

Sursa: robynwilkerson.com

Continuă să ai încredere în Dumnezeu

„Deși El mă va ucide, totuși mă voi încrede în El Iov 13:15 NKJV

Povestea lui Iov sună astfel: Capitolul 1, el este unul dintre cei mai bogați bărbați din generația sa. Capitolul 2, el pierde totul, inclusiv sănătatea, averea și copiii. Capitolul 42, el este din nou în vârf. Nu ți-ar plăcea să știi ce s-a întâmplat de la capitolele 3 până la 41? Dacă da, ar trebui să citiți cartea lui Iov și să aflați cum a avut totul, a pierdut totul, a recuperat totul și a sfârșit cu de două ori mai mult decât a pierdut.

A avut Iov întrebări fără răspuns? Multe dintre ele. A experimentat durere? Da, la o profunzime greu de imaginat. Dar Iov nu și-a schimbat niciodată părerea despre Dumnezeu și Dumnezeu nu și-a schimbat niciodată părerea despre Iov. Această Scriptură rezumă cel mai bine atitudinea lui Iov: „Deși El mă va ucide, mă voi încrede în El.”

Dacă ești blocat într-un loc pe care nu-l înțelegi acum, nu renunța – la Dumnezeu sau la tine însuți. Când nu înțelegi circumstanțele tale și simți că sunt mai mult decât poți suporta, ține-te pe această mare promisiune a Bibliei: „Îl vei păstra în pace perfectă, a cărui minte este fixată asupra Ta, pentru că se încrede în Tine. Încrede-te în Domnul pentru totdeauna, căci în… Domnul este puterea veșnică” (Isaia 26:3-4 NKJV).

Să ai încredere în Dumnezeu nu înseamnă că El îți va răspunde la toate întrebările, ci că El îți va oferi „pacea perfectă”, indiferent de circumstanțe. Să ai încredere în Dumnezeu nu înseamnă că nu te vei lupta, ci că El îți va da „putere veșnică”. Deci, cuvântul pentru astăzi este: continuă să ai încredere în Dumnezeu și El te va ajuta să treci prin asta.

Sursa: ucb.co.uk

Nebunia omului modern

Pe zi ce trece realizez tot mai mult că oamenii care au zâmbetul pe chip dar și în suflet sunt tot mai puțini. Departe de a încerca să judec pe cineva sau, mai mult, să subestimez, însă sunt zile când ai nevoie de un zâmbet sincer, de o vorbă bună și nu doar de măști, aparențe și superficialități. De cele mai multe ori, am învățat să le „fac față” , însă există momente când mă doare sufletul de tot ceea ce văd că a devenit și devine omul modern și contemporan…

S-au fălit că sunt înţelepţi şi au înnebunit (Romani 1:22) cred că e o sintagmă foarte potrivită la aproape tot ceea ce se întâmplă în societatea noastră. Am ajuns să credem că suntem mai înțelepți ca oricând, că știm și intelegem mai multe ca oricând și când colo… suflete goale, mimând fericirea, jucând pe scena vieții rolul omului bucuros și împlinit. Colegul de muncă trebuie să știe că ești bine ca să nu aibă impresia că ești slab, că viața ta nu e atât de perfectă ca a lui (alt subiect interesant, de ce cred oare unii că trebuie sa ai o viată perfectă pentru a fi mulțumit, pentru a zâmbi cu adevărat, pentru a fi mulțumitor?! ); vecinul trebuie să creadă că totul e perfect la tine, ca să nu aibă motive de bârfă (de parcă oamenii nu ar bârfii orice ai face si oricum ai trăi)… și tot așa, jocul se continuă cu fiecare chip nou adus în scena vieții. Tragedia este că cei mai mulți ajung sa joace aceste roluri chiar și față de ei înșiși!

Tragedia și mai mare este că oamenii ajung să trăiască un rol și nu o viață. Este atât de ușor să te lași furat de vremuri și de împrejurări, este atât de ușor să cazi în capcana „curentului”, să fii dus de val și să uiți că viață este o experiență unică, un dar extraoridinar și fiecare dintre noi, unici fiind, avem șansa de a experimenta fiecare gest, fiecare zâmbet, fiecare situație într-un mod original, într-un mod lipsit de tot felul de prejudecăți și închipuiri.

Când te-ai gândit ultima dată cât ești tu cu adevărat din tot ceea ce ești și afișezi în fata altora? sau cât este de fapt ceea ce știi că vor să vadă și să audă alții ! Ba mai mult, când te-ai gândit ultima dată, în tăcerea unei dimineți sau a unei seri, cine ești tu cu adevărat și de ce calcă pașii tăi pe acest pământ, în acest an ? Te-ai gândit recent că viața ta este un dar, o experiență unică, un maraton pe care îl alergi sub ochii Celui mai măreț Antrenor? Dumnezeu e tot timpul cu privirea pe tine, EL nu pierde nici o victorie a ta, nici un eșec, nici o trișare…

Am fost lăsați pe acest pământ pentru a iubi și a fi iubiți, în primul rând pe și de Dumnezeu! Am fost lăsați cu un scop! Când te-ai întrebat ultima dată care e scopul tău? sau trăiești în derivă, purtat de ceea ce cred unii sau de ceea ce vor și așteaptă alții ?!

Contribui cu ceva la binele altora, aduci o rază de lumină pe unde mergi, un zâmbet cald, o vorbă bună? Sau nu ai timp, ocupat fiind cu a pretinde față de tine însuti și față de cei din jurul tău că ai fi cine nu ești, că ai iubi ceea ce nu iubești, că ai dori ceea ce nu dorești ?!

Doamne, cât har și câtă bucurie se găsește în trăirea în adevăr! Nimic nu e mai antrenant si mai frumos ca a-ți cunoaște slăbiciunile și a lupta să le învingi, ca a-ți recunoaște minusurile și a încerca să le depășești. Frumos e omul care știe să se uite în oglindă, să se vadă așa cum este și să nu îi fie rușine de cine este și de cine se luptă și încearcă să devină. Viața este de fapt o devenire ! Alege azi adevărul, cunoste-te și încearcă să devii cea mai bună și frumoasă variantă a ta !

PS. Nu există cunoaștere și devenire fără o adevarată si continuă apropiere de Cel care te-a creat. Autorul Își cunoaște opera cel mai bine.

Sursa: Daniela Diana Luca, https://danieladianaluca.wordpress.com

Ce frumoși sunt oamenii!

Ce frumoși sunt oamenii care iubesc părțile bune ale semenilor lor și nu se uită deloc la părțile rele.

Ce frumoși sunt oamenii plini de bunătate.

Ce frumoși sunt oamenii care te fac să zâmbești privind spre zâmbetele lor.

Ce frumoși sunt oamenii care nu uită de unde au plecat.

Ce frumoși sunt oamenii care renunță la ei pentru ceilalți. 

Ce frumoși sunt oameni care uită după ce iartă.

Ce frumoși sunt oamenii care te iubesc nu pentru ce ești, ci pentru că văd în tine cine ai putea deveni.

Ce frumoși sunt oamenii care iau durerile de lângă semeni și le urcă în rugăciune până sus, până la tronul lui Dumnezeu.

Ce frumoși sunt oamenii care știu să tacă în momente tensionate.

Ce frumoși sunt oamenii care se aseamănă cu Hristos în faptele lor.

(Nicolae.Geantă)

*   *   *   *   * 

Ce frumoși sunt oamenii care își văd de treaba lor.

Ce frumoși sunt oamenii lângă care pare că totul are o rezolvare.Ce frumoși sunt oamenii care nu uită că ai fost prezent când au avut nevoie.

Ce frumoși sunt oamenii care își pot spune punctul de vedere fără să ridice tonul.

Ce frumoși sunt oamenii care au curajul să își asume greșelile și nu le aruncă în seama altora.

Ce frumoși sunt oamenii care nu fac orice ajutor să pară că le datorezi întreaga lume.

Ce frumoși sunt oamenii care își pun întrebări și nu îi lasă pe alții să întrebe pentru ei!

Ce frumoși sunt oamenii care nu te lasă să îți irosești timpul cu ei dacă nu văd un viitor comun.

Ce frumoși sunt oamenii care uită repede greșelile dar țin minte faptele bune!

Ce frumoși sunt oamenii care fac complimente când nu au nimic de câștigat!

Ce frumoși sunt oamenii care își știu valoarea dar nu țin morțiș s-o strige din toți plămânii.

Ce frumoși sunt oamenii care îți spun adevărul, dar știu să îl spună astfel încât să nu te rănească.

(autor necunoscut)

(In)certitudini

Autor: Daniela Diana Luca

Trăim o viață de credință
În mod latent, de neputință
Ne lăudăm cu ce avem
Și-uităm ades ce nu putem

Uităm că-Imparația-i viață,
Putere, dragoste, speranță
Trăim cu vorbe și spoieli,
Privați de marile puteri!

Ne mulțumim să fim formali
Creștini firești, ocazionali…
Trăim cu vorbe nu cu har,
Neînțelept și în zadar.

Uităm că roada se culege
Din tot ce omul azi alege
Din vorbe, fapte, atitudini
Aduni sau pierzi! Sunt certitudini.

Pe unde pătrunde lumina în viața ta?

Te gândești sau îți aduci aminte măcar din când în când de valoarea pe care a pus-o Dumnezeu în tine când te-a creat? Nimic din ceea ce e creat de mâna Lui nu e lipsit de valoare. Nici un suflet care se naște pe acest pământ nu e lipsit de un dar anume, de o frumusețe aparte. Tot ce vine de la El e pus în lumina veșniciei; orice suflet e făurit cu gândul la viață veșnică, la iubire, speranță, bucurie…

Și totuși, în tumultul vieții, purtați de valuri și atinși de puterea cuvintelor grele pe care ni le spun unii, sau chiar noi înșine uneori, ajungem să vedem tot mai puțin valoarea și frumusețea pe care a pus-o Dumnezeu în fiecare dintre noi.

Crezi că valoarea ta se definește prin ceea ce deții? Atunci, oare ce valoare ar putea crede că are tânărul care era ieri la supermarket în fața mea și își ținea pumnul strâns cu cei doi euro și câțiva centi pe care îi mai avea pentru a-și plăti două conserve mici de pește și un borcănel de măsline? Să fii fost valoarea lui dictată doar de cei doi euro și ceva pe care îi mai avea pentru a-și calcula foarte bine ce cumpără- în așa fel încât să fie și hrănitor și ieftin? sau de privirile care îl scrutau în timp ce astepta cu jenă cei doi sau cinci cenți care i se cuveneau ca rest și pe care, stânjenit de situație, după un scurt moment de astepare fară nici un rezultat, i-a lăsat, plecând cu buzunarul gol ? (Iar noi… oare câți dintre noi nu am risipit, când trebuia să adunăm? Câți dintre noi nu am ținut pumnul strâns când trebuia să deschidem mâna larg? Sau, oare, câți dintre noi nu am irosit ceea ce ni s-a dat, în loc să fi valorificat, dublându-i, triplându-i valoarea, dăruind! )

Am plecat spre mașină, privindu-mi orhideea albă, abia cumpărată, și simțind Susurul Blând al Tatălui: poți vedea încă o dată câtă nevoie e de Mine în această lume! de dragostea Mea, de mâna Mea întinsă… Nu ai vrea să fii mereu la îndemna Mea pentru a putea lăsa prin tine o rază de lumină care să pătrundă acolo unde alții nu văd că ar fi nevoie? Nu ai vrea să fii atât de binecuvântată încât atunci când vezi un om în nevoie să întinzi mâna și să deschizi fereastra dinspre întunericul cuiva pentru ca Lumina Mea să pătrundă? Dacă da, știi ce ai de făcut! Stai lângă Mine, lasă lumina Mea să pătrundă în viața ta zi de zi, clipă de clipă, pentru că atunci ochii tăi vor vedea ceea ce Eu vreau să vadă, inima ta va simți ceea ce Eu aș vrea să simtă și faptele tale vor putea fi mângâierea Mea pe chipul celui care Mă va simți prin tine!

Valoarea noastră nu va fi dictată niciodată de ceea ce deținem material! Valoare unui suflet este inestimabilă! Dumnezeu a pus o valoare atât de mare în noi, încât ea nu are mijloace firești, pământești pentru a putea fi măsurată. Și totuși, noi ne permitem să diminuăm lumina care am primit-o de la Tatăl luminilor, ne permitem să neglijăm ceea ce există în fiecare dintre noi. Iar întunericul acestei lumi pune obroc tot mai mult peste lumina oricărui suflet pe care îl prinde nepregătit la răscruci de drumuri sau în deriva descurajărilor și a suferințelor lumești.

Întrebarea care ni se pune în fiecare zi, fiecăruia dintre noi este dacă vrem să ascultăm de Susurul Blând al lui Dumnezeu și să lăsăm Lumina, care este El, să câștige tot mai mult teren în viața inimii noastre.

Tânărul de ieri mi-a sensibilizat inima prin nevoia lui firească, cea de resurse finainciare și hrana de zi cu zi. Având în vedere valoarea pe care fiecare dintre noi o avem în ochii Celui care ne-a creat pentru viață, lumină, pace, dragoste, bucurie, cât ar trebui să fim noi de sensibilizați la nevoia spirituală a sufletelor pe lângă care trecem în viața de zi cu zi ? Sunt atâția oameni care poate nu mai au nici acei “câțiva euro” în buzunarele lor spirituale. Poate nu au mai avut o hrană pentru sufletele lor de zile, săptămâni, luni… ci au rămas în întuneric, lipsiți de o sursă de mângâiere, de pace, de dragoste.

Să nu uităm nici o clipă, iar dacă am uitat să ne aducem aminte și să ne punem în fața ochilor mintii și ai inimii noastre Cuvântul lui Dumnezeu care ne spune atât de clar că noi suntem bogați și avem de unde să dăm! Nu mâine, nu atunci când ne sunt pline conturile, nu atunci când suntem fericiți crezând că ne merge bine și avem de unde să dăm o firimitura și altuia, ci azi, acum, pentru că ” în El am fost îmbogățiți în toate privințele, cu orice vorbire și cu orice cunoștință.”(1 Corinteni 1:5 VDC).

Scutură-ţi ţărâna de pe tine, scoală-te şi şezi în capul oaselor (Isaia 52:2), privește și vezi cu adevărat, prin ochii sufletului, câtă nevoie de LUMINĂ este în lumea aceasta. Privește-ți aproapele (partenerul, părintele, copilul, fratele, vecinul, colegul, străinul), privește-l cu adevărat pe cel pe lângă care treci și întreabă-te, ce trebuie să dau astăzi pentru ca Lumina să crească și în el și în mine, mai mult și mai mult…

Luca Daniela Diana, https://danieladianaluca.wordpress.com

Trăiește prin ascultare, nu prin emoție

„Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat… plăcut de privit și… de dorit.” Geneza 3:6

Emoțiile au un ton pe care îl numim „sentiment”. Iar tonul sentimentului este foarte puternic. Cei mai mulți dintre noi realizează cum ne simțim. Luăm decizii conduși de sentimente. Relațiile sunt stabilite sau deteriorate din cauza sentimentelor. Văzând ceea ce se simțea bine, plăcut și de dorit a condus-o pe Eva la neascultare. Biblia nu spune că i-a fost foame; altfel, ea ar fi mâncat din toți ceilalți copaci din grădina Edenului. Drama emoțională în prima femeie, a deschis ușa dramei emoționale în noi toți. Deci, este genetic.

Și emoțiile necesită satisfacție: furia, rănirea și dragostea vor să fie satisfăcute. Dacă nu ne stăpânim pe noi înșine, trăim în drama emoțiilor stricate.

A fi un creștin născut din nou ale cărui emoții nu au fost atinse de Dumnezeu este un stil de viață insuficient. Dumnezeu trebuie să facă în noi o lucrare numită „transformare” (vezi Romani 12:1-2). Emoțiile trebuie reînnoite, astfel încât ura să se transforme în iubire, blestemul în binecuvântare, resentimente în iertare, mânia în pace și greutatea în laudă. Transformați de Cuvântul lui Dumnezeu și Duhul Său, suntem eliberați de drama și haosul pe care emoțiile noastre le pot produce.

Când suntem mânați de emoțiile noastre, vrem o mentalitate de „simțire bine”. Dar Eva ne învață că mentalitatea de a te simți bine este un motivator teribil și ne duce la necazuri.

Viețile noastre trebuie să fie motivate de Duhul Sfânt, iar motivația Lui nu este doar de a crea sentimente bune; Scopul lui este de a produce ascultare. Ascultarea va depăși întotdeauna emoția, iar ascultarea va satisface întotdeauna într-un mod în care emoțiile nu le vor putea niciodată.

Sursa: ucb.co.uk

Resetare de soft

Am văzut potențialul intelectual al unor oameni, sufletul lor bun și am rămas uimit de anii goi pe care i-au avut în viață.
Am tot căutat să înțeleg ce se întâmplă și cu greu am acceptat motivul.
Oameni muncitori și bine pregătiți se uită la ceea ce face Dumnezeu, admiră dar nu pricep.
Participă dar nu înțeleg.
Undeva în sufletul și gândurile lor sunt niște blocaje adânci.
Ca niște viruși de calculator care le stopează rațiunea.
Gândirea lor e sugrumată de niște programe malefice numite complexe de inferioritate.
Primite de la rudele lor dragi sau de la alți oameni pe care i-au admirat în copilărie, complexele de inferioritate se instalează și nu mai pleacă de acolo cu niciun efort.
Deziluziile cele mai mari din viața mea au fost asemenea oameni.
Deși este evident că X e bun pe un domeniu, el crede că e prost.
Oricât i-ai spune și i-ai înșira rezultatele reale ale muncii lui, el tot crede că e prost.
Partea dureroasă e că se poartă mai apoi ca orice om care se simte inferior și încearcă să compenseze cu altceva.

Sursa: Lucian Badescu 

Vine weekend-ul!

Vine weekend ul!
Vei cheltui ceva bani.
Va trebui să aprovizionezi frigiderul, ca mai apoi să gătești pentru cei dragi.
Unii vor ieși în oraș, la mall. Poate la o cină sau prânz.
Oricum ar fi, la sfârșit de săptămână, cheltui bani.
Poate îți vei lua puțin timp să cheltui și pentru copiii părăsiți de la orfelinate sau bătrânii de la azile.
Poate duci ceva celor ce nu au.
Va costa, dar nu doar bani. Vei cheltui ceva din tine. Te vei cheltui pe tine.
Dar sigur, așa, vei avea un weekend câștigat.
Sărăcim când ne îmbogățim doar pe noi și ne îmbogățim când dăm celor ce nu au.
Fiți binecuvântați!
 
Sursa: Florin Ianovici

Cine te primește pe tine?

Cine vă primește pe voi Mă primește pe Mine și cine Mă primește pe Mine primește pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Matei 10:40

Când ai fost ultima dată respins sau respinsă? Sau mai bine spus, când ai simțit ultima dată respingerea? A fost un membru al familiei tale, un prieten, un coleg? Cine a avut șansa sau neșansa de a-și asuma acest rol în viața ta?

Astăzi aș dori să îți vorbesc puțin despre acea respingere paradoxală, care îți poate întrista și îndulci sufletul în același timp: respingerea a ceea ce este bun din tine. Da, ai citit bine, există oameni care în viață te vor respinge nu pentru ceea ce ai rău, ci pentru ceea ce ai bun în tine. Știi de ce? O, dacă nu știi, cheamă-ți inima și mintea la liniștea care vine din Dumnezeu și încearcă să afli răspunsul, sau mai bine spus răspunsurile…

Și totuși, cum se poate să pășești în biserici și să găsești oameni care pretind că Îl iubesc pe Dumnezeu și poruncile Lui, dar consideră în același timp că îi fac un serviciu lui Dumnezeu lovind în cei care nu se aliniază principiilor lor? Exact aici este problema: nu se aliniază principiilor lor! Am ajuns să trăim într-o „societate bisericească” în care oamenii și-au făcut propriile principii, propriile rânduieli și propriile îngrădiri. Viața de credință este o viață de libertate în Hristos, o viață de dragoste de apropele și prețuire a ceea ce este bun, curat și sfânt. Și totuși, printre noi, pe băncile bisericilor se găsesc suflete care găsesc o plăcere sadică de a lovi cu „vorbe sfinte”, de a „pălmui cu priviri” si de a împrosca noroi asupra celor care nu s-au aliniat neamului, grupului sau compromisului lor.

Cum este posibil să mergi la biserică, efectiv ca la teatru sau ca la operă și nici măcar un procent din finețea lucrării lui Dumnezeu să nu se prindă de tine? Cum este posibil să ai excese de răutate împotriva unor suflete care nu ți-au făcut niciodată vre-un rău? Cum este posibil să te minți atât de amarnic și să mergi să asculți duminică de duminică despre „a întoarce și celălalt obraz” când tu lovești cu răutate fără ca cineva să încerce măcar să îți dea o palmă.

Deci, da! se poate să fii lovit pentru că iubești cuvântul lui Dumnezeu și dorești să fii parte din Trupul lui Hristos, făcând parte și altora din ceea ce ți s-a dat! Se poate să iubești și să fii invidiat pt că vorba ta ajunge acolo unde nu ajunge a lor, se poate să pășești în biserică pe lângă oameni care nu au absolut nimic de a face cu pocăința! Oameni care stau pe bancă lângă tine, dar care niciodată nu au fost născuți din nou, sau care, dacă au fost vreo-dată, au ajuns să considere că a merge în pornirea inimii lor este mai de preț decât a asculta de Dumnezeu și poruncile Lui. Acești oameni vor fi primii care vor crede că Îi fac un serviciu lui Dumnezeu apărând ceea ce ei mai păstrează viu în inima lor: legea! Aceștia își mai aduc aminte din „vremurile bune” că Dumnezeu este un Dumnezeu drept și sfânt, iar ei cunoscându-si într-o anumită măsură deplasarea trăirii lor în viața de credință, au impresia că dacă „îi vor face un serviciu lui Dumnezeu”, El îi va absolvi de vina lor!

Mi-a luat o vreme să înțeleg aceste lucruri, zile și nopți de întristare, nu pentru vorbele care au lovit necugetat în sufletele care au avut cugete curate (dor și acestea foarte mult, dar Dumnezeu sunt convinsă că mângâie și alină, leagă și ridică!), ci pentru înșelarea atâtor suflete care merg din inerție la biserică și poartă un nume pe care nu îl dovedesc nici în cele mai rudimentare acțiuni și vorbe. Doare amăgirea care a curpins sufletele celor mai mulți, doare aroganța celor care se cred că merg bine și se îndreaptă de fapt cu pași repezi spre pierzare, doare minciuna care este ridicată la rang de adevăr și răul care este numit bine.

Dragii mei, scriu aceste rânduri cu o „conștientizare acută”, dacă aș putea-o numi așa, a faptului că mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși. (Matei 22:14), mulți aud Cuvântul dar putini îl primesc și fac rod (Marcu 4), mulți se înșala singuri, ascultând și neîmplinind (Iacov 1:22-25).

În drump spre veșnicie, oriunde am păși, fie în biserici, fie înafara lor să fim conștienți mai mult ca oricând că ascultarea de Dumnezeu implică trăirea după cerințele Lui nu după dorințele noastre și ale eului nostru. Iar viața trăita în ascultare de Dumnezeu înseamnă alegerea slobozeniei trăirii în Hristos. Când ești aici nu vei fi în stare să arunci săgeți arzătoare împotriva aproapelui tău, nici prin priviri, nici prin vorbe, nici prin fapte, folosindu-te de Lege, în timp ce tu trăiești înafara ei…

Să nu ne înșelăm, Dumnezeu cu adevărat nu se lasă batjocorit, și mai devreme sau mai târziu fiecare va culege ce a semănat…Galateni 6:7-9

Vai de cei ce numesc răul bine și binele, rău, care spun că întunericul este lumină și lumina, întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceață și dulceața, în loc de amărăciune! Vai de cei ce se socotesc înțelepți și se cred pricepuți! Isaia 5:20-21

Nu te bizui pe înțelepciunea ta! (Proverbe 3:5b) nu a avut niciodată o mai profundă înțelegere pentru mine ca astăzi, când văd în jurul meu atâția oameni care mergând în pornirea inimi lor și după propriile reguli, uită atât de ușor că Dumnezeu, când totul se încheie, va judeca după propriile-I reguli!

Ce har să fii în mâinile acestui Dumnezeu, ce har să Îl ai ca Tată, Sprijin și Adăpost! Ce har să știi că Dumnezeu e drept dar e și bun și El e Singurul care știe să le îmbine într-un mod perfect, pentru a apăra ceea ce este de apărat și pentru a pedepsi ceea ce este de pedepsit!

În concluzie, data viitoare când vei fi respins pentru că trăiești în lumină și adevăr, bucură-te și dă-I slavă Lui Dumnezeu, ți s-a făcut harul confirmării că El trăiește în Tine. Nu ești tu respins, este El, nu ești tu lovit, este El…

Iar dacă nu cunoști cântarea de mai jos, scrisă de Nicolae Moldoveanu, te îndemn să o înveți și să te lupți să o trăiești:

Luminat de adevăr şi iubire,
Luminat de preasfântul Cuvânt.
/: Vreau Isuse cu-ntreaga-mi simţire,
Vreau aşa să-Ți slujesc pe pământ. :/

Dezlegat de-omeneasca plăcere
Şi-alipit doar de Sfântul Cuvânt.
/: Vreau Isuse cu-ntreaga-mi putere,
Vreau aşa să-Ţi slujesc pe pământ. :/

De-a minciunii turbată furie,
Eu m-ascund în preasfântul Cuvânt.
/: Căci, Isus, vreau întreg numai Ţie,
Vreau aşa să-Ţi slujesc pe pământ. :/

Vreau aprins de iubirea Ta mare,
Vreau să nalţ al vieţii Cuvânt.
/: Vreau să ard în preasfânta-Ţi lucrare,
Vreau aşa să-Ţi slujesc pe pământ. :/

Până când Tu veni-vei Isuse,
Să-mplineşti tot ce-ai spus prin Cuvânt.
/: În a-Tale-adevăruri nespuse,
Să trăiesc, să slujesc pe pământ. :/

Sursa: Daniela Diana Luca, https://danieladianaluca.wordpress.com/