Category: Editoriale

Suntem înconjurați de ființe asemănătoare nouă pe care le numim oameni.
Pe unii îi admirăm, în alții ne transformăm și de la toți învățăm.
Dar oamenii sunt de două feluri: copii și animale.
La început suntem toți copii.
Dacă ai fost crescut cu lovituri și înjurături și transformat în animal de mic, ai două posibilități:
Să te doară sau să te obișnuiești.
Dacă te doare, nu vei trata pe nimeni așa, în viața ta.
Dacă te obișnuiești și răspunzi la stimuli pentru animale, te transformi încet, încet, în animal.
Crești crezând că ăsta e standardul și lovești la rândul tău în oameni.
Latri la ei sau te porți ca un porc toată viața ta.
Dacă nu ți-a plăcut durerea ta, nu o vei transmite altora.
Vei ocoli încet câinii și porcii cu 2 picioare și nu-ți vă face plăcere compania lor.
Dar dacă ești un animal, vei căuta animale de companie, ființe pe care să le poți folosi.
Nu oameni, că tu ai uitat ce înseamnă să fii om.
Tu știi că e normal să fii înjurat, scuipat, bătut și asta vei dărui toată viața ta celorlalți.
Vei avea un șoc în ziua judecății când îți vei vedea omul din tine în strălucirea lui potențială, dar rece și mort, pentru că nu l-ai lăsat să se nască.
Îți duci viața ta amărâtă lătrând sau scrâșnind din dinți împreună cu alte animale ca tine și îți schingiuesti ființa ta de copil, crezând că nu e normal să fii om.
Distrugi în jurul tău, gudurându-te pe lângă cei ce îți aruncă un os, și mârâind la restul.
Muști oameni pe la spate în lașitatea ta cu 2 picioare și îți arunci strălucirea în balta urii tale.
Tot ce este uman în tine sunt bucățile de oameni pe care le-ai sfâșiat, le-ai rupt din ei când îi atingeai.
Copii loviți și înjurați cresc devenind oameni maturi care au cunoscut binele și răul.
Pe pielea lor catifelată.
Dar acești copii au o altfel de ură:
Ei urăsc orice formă a răului și nu îl vor trăi niciodată indiferent cât de ispitiți ar fi.
Și ei pot ucide, dar nu o fac.
Și ei pot lovi, dar Dumnezeu le interzice acest lucru.
Și ascultă de Tatăl lor ca niște copii înțelegători, reprimându-și instinctele primare.
Prin cotloane, animalele schelălăie la amintirea loviturilor primite în copilăria lor pregătind alungarea copiilor care se joacă pe maidan, ca să-i facă să sufere, că nu e drept să sufere doar ele.
Copiii aceștia sunt mărturia lui Dumnezeu că într-o societate stricată e posibil să nu-ți placă să fii rău.
Durerea din tăcerea lor e melodia morțîi pentru cei turbați de ură, lașii acestei lumi și demonii din vechime.
Om al durerii și obișnuit cu suferința, Isus Cristos e răsplata ta cea mare, Persoana după imaginea Căruia ai fost creat.
Cel ce ți-a vorbit în conștiința și în gândurile tale toată viața ta, și vrednicia pe care ți-ai păstrat-o.
Fericit să fii, copile printre lacrimile tale, fiindcă durerea ta naște o moștenire nestricăcioasă și nepătată și care nu se poate veșteji.
Dumnezeu să aibă milă de sufletele noastre.

Lucian Badescu

https://www.facebook.com/lucianbadescu7

Ieri au venit la rugăciunea de după slujbă doi părinți cu copilul lor adult, era vizibil afectat de o încăierare si avea la picior o brățară de supraveghere. Mama acestui tânăr mi-a spus că dorește ca băiatul ei sa fie dezlegat de blestemele pe care ei ca părinți le-au aruncat asupra copilului, pentru ca toate blestemele lor s-au lipit de el. Erau în mod vădit afectați, iar odrasla lor era intr-o stare rea. Le-am explicat din Scriptură ce presupune dezlegarea de blestem si că trebuie să creadă în Hristos, cel ce rupe de orice putere a blestemului (Galateni 3:13-14), le-am explicat că protectia vine în urma pocăinței. Au înțeles si ne-am rugat cu putere de li s-au cutremurat ființele.

Dragi părinți, oricât de provocați ați fi, oricât de rele ar fi odraslele voastre, nu le blestemați, ci copiii care fac probleme au nevoie de rugăciuni fierbinți nu de blesteme, căci blestemele chiar sunt reale si chiar se prind. Îmi povestea tata că la ei în sat era un băiat tare rău, care mult necaz le făcea părinților, iar când a plecat în armată părinții l-au blestemat să se întoarcă între patru scânduri si așa a si fost. Un alt caz, chiar al unei rude îndepărtate, a fost acela că părinții l-au blestemat în urma unui scandal spunându-i: “Focul să te mănânce!” Așa a si fost, pentru ca înainte de a pleca in concediu a dat cu gaz împotriva insectelor, iar când a stins lumina a creat o explozie in care a murit carbonizat. Exista multe forme de blestem, nu doar din acestea care implica moartea, ci care proclama faliment, boala si eșec peste copii. Feriți-va de orice forma de blestem, mai ales de celebrul blestem: “Cum îmi faci tu mie așa sa îți facă si copiii tai!” Acesta e un blestem, nu-l rostiți, ci mai degrabă rugați-va!

“Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc (Matei 5:44).” – Isus Hristos

“Binecuvântați pe cei ce vă prigonesc: binecuvântaţi şi nu blestemați (Romani 12:14)” – Apostolul Pavel

Cu prețuire robul lui Hristos,
Toni Berbece

Nu vă blestemați niciodată copiii…

• Tu spui: „Este imposibil!” El afirmă: „Ce este cu neputinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu.” (Luca 18:27)
• Tu zici: „Sunt extenuat.” El promite altceva: „Dar cei ce se încred în Domnul, îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii, aleargă şi nu obosesc, umblă şi nu ostenesc.” (Isaia 40:31)
• Tu spui: „Nu pot merge mai departe.”
  El mângâie: „Harul Meu îţi este îndeajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” (2 Corinteni 12: 9)
• Tu zici: „Nu ştiu ce să fac.” El te sfătuiește: „Recunoaşte-L în toate căile tale şi El îţi va netezi cărările.” (Proverbe 3:6)
• Tu spui: „Nu mai pot.” Prin gura apostolului Pavel, el te contrazice: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:13)
• Tu zici: „Nu merită.” El îmbărbătează: „Să nu obosim în facerea binelui, căci la vremea potrivită, vom secera.” (Galateni 6:9)
• Tu șoptești: „Nu mă pot ierta”. El încurajează: „Poţi, pentru că şi Eu te-am iertat.” (Efeseni 4:32)
• Tu repeți: „Mi-e frică.” El te îndeamnă: „Eu nu ţi-am dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă.” (2 Timotei 1:7)
• Tu zici: „Sunt singur.” El spune: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” (Evrei 13:5)
• Tu spui: „N-am rezolvare la această problemă.” El zice: „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini.” (Psalmul 55: 22)
• Tu spui: „Nimeni nu mă iubeşte.”
  El afirmă: „Te iubesc cu o iubire veşnică!” (Ieremia 31:3)

,,Intr-o zi, dupa ce a terminat programul, la o fabrică de ambalat carne,femeia a intrat intr-una dintre camerele frigorifice pentru a controla ceva. Din greseala a atins usa si a ramas blocata acolo.
Femeia, panicată, a strigat după ajutor, insa nimeni nu a auzit-o. Programul se terminase iar colegii ei plecasera acasa. Dupa aproape cinci ore, cand deja se gandea ca asta ii era sfarsitul, paznicul fabricii a deschis usa. Femeia fusese, in sfarsit, salvata intr-un mod miraculos.
Totusi, dupa ce si-a mai revenit, femeia l-a intrebat pe paznic cum a decis sa deschida usa, desi nu facea parte din rutina lui de seara. Paznicul i-a raspuns:
„Lucrez in aceasta fabrica de 35 de ani. Sute de muncitori intra si ies in fiecare zi, dar tu esti una dintre putinii care ma saluta dimineata si imi spun la revedere in fiecare seara. Cei mai multi ma trateaza ca si cum as fi invizibil. Vorbele tale ma fac sa ma simt Cineva. Azi m-ai salutat la sosire, dar seara am observat ca nu te-am auzit la plecare, asa ca am hotărât sa inspectez fabrica, bănuind ca s-a întâmplat ceva.”

Cât de mult aduce bunătatea și respectul față de semenii noștri.
Îngâmfarea,orgoliul de sine ,autointitularea nu fac decât să ne coboare în fața celorlalți , să ne transforme într-un număr din mulțime.

Sunt născut în București în data de 22.01.1986, al doilea din șase frați (trei băieți și trei fete). Am învățat despre Cristos de la mama, care a reușit prin mult efort și rugăciune să ne țină pe toți lângă Cristos. Iar când unul dintre noi s-a îndepărtat de Adevăr, a avut suficientă lumină sădită în el pentru a găsi din nou calea.

Mama nu găsise adevărata credință atunci când mă purta în pântec și pentru o vreme s-a luptat cu gândul de a mă avorta. Așadar s-a dus o luptă pentru viața mea încă dinante de a respira prima gură de oxigen. Printr-un miracol tata a reușit să o convingă pe mama să mă păstreze. Apoi pe când eu aveam patru anișori mama l-a cunoscut pe Cristos care i-a schimbat viața, si implicit pe a noastră, a copiilor ei.

Pe când eram doar un prunc am introdus mâna în cușca câinelui bunicilor și pentru că era foarte rău a încercat să mi-o muște, însă nu a reușit să-mi prindă decât degeul mare pe care mi l-a scurtat un pic. Mă gândesc astăzi că acesta a fost primul mare miracol al vieții mele de după naștere, (desi pare insignifiant), pentru că dacă ar fi reușit să-mi smulgă chiar numai degetul mare ar fi fost o turnură majoră a vieții mele, nu aș mai fi putut să-i cânt laude lui Dumnezeu cu chitara și pianul.

Apoi în adolescență, influențat fiind de un soi de mândrie infantilă, am vrut să le arăt unor prieteni ce talentat sunt la sărituri în apă (făceam polo pe vremea aceea) și am sărit într-un râu care deși părea foarte adânc avea doar 30 de cm adâncime. Am sărit de la vreo doi metri și m-am înfipt pur și simplu cu capul printre pietre de râu. Acesta ar fi putut fi sfârșitul meu sau aș fi putut rămâne paralizat pe viață, însă doar mi-am spart capul fără alte urmări grave. Am știut în acel moment că Dumnezeu mi-a protejat colona pentru că am simțit cum s-a înfierbântat tot spatele ca și cum mi-aș fi rupt ceva, însă când m-am ridicat în picioare nu am avut nimic. A fost un miracol pe care nu-l pot exprima în mai multe cuvinte, știu doar că Dumnezeu a lucrat.

Tot în copilărie, la vârsta de 7 ani am simțit chemarea de a propovadui Scriptura toată viața. Din acel moment am început să mă pregătesc în această direcție. Pentru că îmi place muzica am învățat să cânt la pian și chitară, apoi am început să compun cântece, iar la 19 ani am înfiițat trupa Profidesc cu care slujesc și astăzi și cu care, cu ajutorul lui Dumnezeu, am înregistrat 4 albume. Tot la 19 ani am fost admis la Institutul Teologi Penticostal – secția pastorală, pe care l-am absolvit în 2009. Apoi am început să scriu. Prima carte a apărut în 2012, o carte despre muzică și nu numai, intitulată Viața – un cântec de laudă, după care au apărut alte două, ”Iubind și după binecuvânare” și ”Duhul Sfânt într-un pumn de țărână”. Momentan se lucrează la a patra carte.

De ceva vreme simt un imbold puternic în inimă, imbold de a-mi exprima gândurile și ideile pe un blog așa că, cu ajutorul unor prieteni dragi, a luat ființă acest blog. L-am intitulat Firimituri care satură pentru că știu că nimeni în afară de Cristos, nu este pâinea vieții, însă noi suntem cei care împărțim lumii frânturi din El, fiecare firimitură din El, fiecare moment pe care L-a trăit, fiecare Cuvânt pe care L-a rostit are putearea de a sătura. Fiecare persoană care L-a descoperit trebuie să-L împartă cu alții. Trebuie să împărțim lumii frânturi din Cristos, să-i facem pe alții să se îndrăgostească de El până în clipa în care îl vom vedea în toată frumusețea și splendoarea Lui. Acesta este visul vieții de creștin. Să te întâlnești cu Cel căruia noi ca și oameni îi datorăm totul pentru că Biblia spune: ”Din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile” (Romani 11:36).

Vă mulțumesc că ați ales să citiți aceasată scurtă prezentare și că vizitați acest blog. Vă doresc numai har în tot ce faceți.

Cu drag și prețuire,
Toni Berbece.

Articol preluat de pe https://toniberbece.ro/despre-autor/

De ce stați si priviți spre Cer?

“De ce staţi şi vă uitaţi spre cer (Fapte 1:11)?” I-a întrebat îngerii pe ucenicii care priveau spre cer după înălțarea lui Hristos. Acelasi lucru suntem întrebați si noi astăzi: De ce stam degeaba și ne uitam spre cer, așteptând sa fim luați si noi, când avem atât de multă treaba? De ce ne-am pus armele luminii in cuiele Bisericilor noastre bine ferecate, când afara mor tineri incendiați din cauza jocurilor de noroc (mi-au șters ieri articolul despre acest pericol). De ce stam degeaba si ne uitam la Cer, ca si când ni s-ar fi terminat treaba, când in România sunt omorâți 400 de copii nevinovați pe zi, din cauza curviei si preacurviei, a lăcomiei si confortului, sarcinile nedorite fiind eliminate ca si când ar fi niște negi.

De ce stam degeaba ca si când ne-am terminat treaba, când cu fondurile unor tari străine sunt sponsorizate lucrăturile diavolului din România, care vor să momeasca cu bani “securiști ai stricăciunii” care sa vâneze “încălcarea” drepturilor unora de a ne spurca grădinițele, școlile, liceele, guvernele, Bisericile si întreaga societate. Au libertatea de a face ce vor cu trupurile lor, însă sa lase trupurile copiilor noștri in pace. Oare stăm cu mâinile în sân în timp ce ei luptă sa fure inocenta copiilor noștri, transformându-i în destrăbălați fără scrupule si rușine? De ce stam, când suntem înghițiți de necurăție din toate părțile?

De ce stăm închiși în fortărețele noastre unde credem că nu vom fi atinși de atacurile lor? Vor intra curând după noi, dacă noi nu ieșim la ei cu Evanghelia Păcii si a Curăției. Ne vor transforma Slujbele în Cuvântări moarte, fricoase si aprobatoare pentru necurăția lor, dacă noi nu le transformam mințile în locuri ale neprihănirii. Biserica n-a fost lăsată in defensiva de către Hristos Cel înălțat, ci în cea mai mare ofensiva a istoriei, o ofensiva care să calce orice diavol pe cap, Biserica e făcută să simtă sub călcâie trosnet de “țeasta demonica” și nu să scrâșnească din dinți a pagubă. Nu mai sta Biserică, căci ai o singura variantă, cucerește ca să nu fi cucerită!

Hristos s-a înălțat!
Cu prețuire,
Toni Berbece

De ce stați si priviți spre Cer?

Aceștia am putea fi noi dacă învingem demonul de dezbinare

Dezbinarea cu privire la evenimentele naționale organizate in ultimul timp sună așa:

1. “Noi suntem din Cultul X si nu ne unim cu alți creștini.” Vreau să îți spun creștine că tu aparții lui Hristos, chiar dacă ești membru într-o Biserică, acest lucru nu înseamnă că acea Biserică te deține si poate controla viata ta contrar voii lui Hristos. Când Duhul Sfânt te cheamă pentru o trezire naționala si pentru o unitate cu Mireasa lui Hristos din întreaga Românie, tu trebuie să fii atent la acea voce si să fii prezent pentru slava lui Hristos si binecuvântarea națiunii. Nu lăsa ca un Cult să te dezbine de Trupul lui Hristos care este mai mare decât Cultul tău, să aducă in tine un duh de religiozitate si aroganță spirituală, vazându-te superior fraților tăi din alte Culte sau Biserici. “Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia (Romani 12:3).”
2. “Cutare vrea să se înalte pe el si noi nu mergem acolo.” Dumnezeu a lucrat întotdeauna printr-un om, doi, trei… Uneori scânteia de trezire a venit printr-un singur om, uneori glasul Duhului Sfânt peste națiune s-a auzit mai tare printr-un om, iar asta nu înseamnă ca acel profet, preot, pastor sau om al lui Dumnezeu a căutat înălțarea lui. Cine in Biblie descuraja creștinii din primul secol să meargă la întâlnirile Apostolului Pavel, mințind că acesta căuta înălțarea sa si să profite de ei (2 Corinteni 11)? Oare nu apostolii mincinoși? Așadar, Dumnezeu alege un om care aude glasul Duhului si căruia îi dă influență pentru a chema poporul la unitate. Acel om trebuie verificat si dacă se văd roadele lucrării sale, pocăință personală, oameni întorși la Hristos prin Cuvântul rostit cu putere si însoțit chiar cu semne si minuni, atunci n-ai nicio scuză pentru absenteismul si răutatea ta. “Caut printre ei un om care să înalţe un zid, şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n’o nimicesc; dar nu găsesc niciunul (Ezechel 22-30)”!
3. “Nu-i lucrarea noastră să ne ducem in orașul cutare să ne unim cu alți creștini din toată națiunea!” Acest individualism spiritual face rău Bisericii. Sunt momente in care Dumnezeu a chemat tot poporul la unitate pentru a genera o trezire si pentru a lăsa îndurarea Sa peste acea națiune. Moise a adunat poporul la sine pentru a-l scoate din Egipt, cine ar fi rămas acasă din mândrie de fapt ar fi rămas in Egipt sub sclavie. Ilie a adunat tot poporul pe Muntele Carmel pentru a distruge idolatria, vrăjitoria si depravarea sexuală a Izabelei si a lui Ahab, Isus a adunat de multe ori zeci de mii din Israel pentru a le vesti Tainele Împărăției (din aceștia mulți au fost ucenicii Săi care au dus Evanghelia chiar până in națiunea noastră). Așadar, când Dumnezeu vrea sa salveze un popor își cheamă copiii din acel popor la unitate si mijlocire si cum altfel să vadă dușmanul unitatea noastră si puterea noastră în Hristos dacă nu unindu-ne, lăsând la o parte ambițiile, ura, răutatea si diferențele. “Dar în lucrurile în care am ajuns de aceeași părere, să umblăm la fel (Filipeni 3:16).”

Va așteptăm pe 1 Iulie in Parcul Titan București (ora 17:00), 7 Octombrie in Piața Victoriei (ora 16:00 – Marșul Apărătorilor Credinței spre Piața Constituției), 1 Decembrie pe Stadionul Arcul de Triumf București (ora 17:00).

Cu aleasa prețuire,
Toni Berbece

Aceștia am putea fi noi dacă învingem demonul de dezbinare